Si ea nu putea sa plece singura sau ce ? Nu e ca si cum au legat-o de masa. Cand lucram la birou mi s-a facut rau dupa vre-o ora dupa ce am ajuns. Pur si simplu am zis ca mi rau si am plecat, nu mi-a pasat ce au comentat. Aveam vre-o 25 de ani.
Oamenii trebuii sa devina mai duri si sa nu se mai supuna altor oameni. Ti rau ? Pleci. Pune mana pe tine si nu te lasa sa pleci ? Suni la 112 ca tocmai ce au comis o infractiune. In cel mai rau caz te pot sanctiona dupa, dar nu te pot opri.
TheDarkAcademicRO on
Și mie îmi e frică că fac infarct. În fiecare zi simt că fac de stres pentru că am tulburare de anxietate. Nu știu totuși cum unii oameni pățesc din astea. Pur și simplu nu își fac investigații medicale să știe ce afecțiuni au?
SVAndrei on
Îți dai seama ca probabil a fost pusa cu absență nemotivata, cum adică mori fără sa anunți team leaderul înainte. 😐
aniutsa on
Name and shame the company.
StarkZ90 on
Numele companiei si superiorii/managementul respectivei, va rugam !
Mintfriction on
Si voi credeti ca companiile private vor face treaba mai buna ca si statul si le va pasa mai mult de voi/finantele voastre
Puiucs on
este o tragedie. conducerea firmei trebuie sa ajunga la puscarie.
ps: articolul ala ma seaca la creier cu cat au vorbit despre munca de acasa si cum sunt “stresati” oamenii la birou.
Relative_Crew6786 on
E abia începutul. Să vezi din 2025…
takitza on
Mi s-a intamplat si mie sa am ce credeam eu atunci un pre-infarct la un loc de munca si am chemat salvarea, dus la spital la ora 19ish seara (ofc ca stai peste program). Am sunat-o pe nevasta-mea sa ii spun si sa vina la universitar ca acolo ma duc, ca noh, asta faci cand esti casatorit si e prima persoana pe care o suni si de care-ti pasa si pe care o vrei alaturi.
Prostul de mine, a doua zi, a vazut ca nu e asa. Mentorul m-a luat la bani marunti ca de ce nu am anuntat-o ce fac si unde sunt, ca e mentorul meu si e raspunzator de mine. Si ca nu e normal si ar trebui sa fac bine ca data viitoare sa ii las macar un mesaj. Eat my fucking nuts, lady. She was crazy
Toata experienta asta mi s-a parut wow si nu cred cum pot sa existe anumiti oameni care sa gandeasca in felul asta. In cazul stirii, nu stiu ce sa mai zic. Este….de negandit?
P.S. A fost un atac de panica sever. Din fericire, the heart will go on.
3lancerKarl on
“Lasata”
De asta devin agresiv in ton si retorica mai nou cand incep patronasii cu rahaturile obisnuite de acest gen. Nu cred ca e mare pierdere ceea ce am de pierdut cu o astfel de atitudine…
La 37 de ani, cu expatriere in doua randuri inainte de covid si timp de gandit in viata profesionala de dinainte, pe parcurs si dupa, practic ma enerveaza la culme si devin incapabil sa mai discut diplomatic…
Cum p…a ma-sii sa mai fii asa, cand vezi ca au trecut o droaie de 35 de ani in tara asta cu astfel de mizerii si vezi ce figuri au in ei in *continuare pana nu se sperie un pic…
L0RIR0 on
Am renuntat la corporatie dupa ce o femeie, angajata Ernst & Young, a murit.
Mega stres la munca, overworked, you know the drill. Pentru mine, atunci, a fost socant. Eram noua pe piata muncii si stirea in sine era ceva nou pentru mine.
Eram doar junior atunci si deja ajunsesem, dupa nici 3 luni, la antidepresive pe reteta eliberata de psihiatru de la Spitalul de Urgenta, la care am fost “tarata” de cei apropiati, ingrijorati ca slabisem enorm si ca nu mancam nimic.
Nici n-am inteles cat de repede s-au derulat lucrurile, stiam doar ca era jobu’ de vis la care am muncit atat de mult. Interviurile si testele au tinut mai mult decat job-ul per se, in the end.
N-am apucat sa termin tratamentul caci imediat ce am inceput noul job am uitat sa iau pastilele. N-am mai avut nevoie niciodata, 15 years later.
Nu lasati munca sau oamenii de la munca pe care o iubiti sa va faca viata un cosmar. Nu merita. Nimeni si nimic nu merita sa va dati -literalmente- viata.
12 Comments
O altă victimă a capitalismului.
Si ea nu putea sa plece singura sau ce ? Nu e ca si cum au legat-o de masa. Cand lucram la birou mi s-a facut rau dupa vre-o ora dupa ce am ajuns. Pur si simplu am zis ca mi rau si am plecat, nu mi-a pasat ce au comentat. Aveam vre-o 25 de ani.
Oamenii trebuii sa devina mai duri si sa nu se mai supuna altor oameni. Ti rau ? Pleci. Pune mana pe tine si nu te lasa sa pleci ? Suni la 112 ca tocmai ce au comis o infractiune. In cel mai rau caz te pot sanctiona dupa, dar nu te pot opri.
Și mie îmi e frică că fac infarct. În fiecare zi simt că fac de stres pentru că am tulburare de anxietate. Nu știu totuși cum unii oameni pățesc din astea. Pur și simplu nu își fac investigații medicale să știe ce afecțiuni au?
Îți dai seama ca probabil a fost pusa cu absență nemotivata, cum adică mori fără sa anunți team leaderul înainte. 😐
Name and shame the company.
Numele companiei si superiorii/managementul respectivei, va rugam !
Si voi credeti ca companiile private vor face treaba mai buna ca si statul si le va pasa mai mult de voi/finantele voastre
este o tragedie. conducerea firmei trebuie sa ajunga la puscarie.
ps: articolul ala ma seaca la creier cu cat au vorbit despre munca de acasa si cum sunt “stresati” oamenii la birou.
E abia începutul. Să vezi din 2025…
Mi s-a intamplat si mie sa am ce credeam eu atunci un pre-infarct la un loc de munca si am chemat salvarea, dus la spital la ora 19ish seara (ofc ca stai peste program). Am sunat-o pe nevasta-mea sa ii spun si sa vina la universitar ca acolo ma duc, ca noh, asta faci cand esti casatorit si e prima persoana pe care o suni si de care-ti pasa si pe care o vrei alaturi.
Prostul de mine, a doua zi, a vazut ca nu e asa. Mentorul m-a luat la bani marunti ca de ce nu am anuntat-o ce fac si unde sunt, ca e mentorul meu si e raspunzator de mine. Si ca nu e normal si ar trebui sa fac bine ca data viitoare sa ii las macar un mesaj. Eat my fucking nuts, lady. She was crazy
Toata experienta asta mi s-a parut wow si nu cred cum pot sa existe anumiti oameni care sa gandeasca in felul asta. In cazul stirii, nu stiu ce sa mai zic. Este….de negandit?
P.S. A fost un atac de panica sever. Din fericire, the heart will go on.
“Lasata”
De asta devin agresiv in ton si retorica mai nou cand incep patronasii cu rahaturile obisnuite de acest gen. Nu cred ca e mare pierdere ceea ce am de pierdut cu o astfel de atitudine…
La 37 de ani, cu expatriere in doua randuri inainte de covid si timp de gandit in viata profesionala de dinainte, pe parcurs si dupa, practic ma enerveaza la culme si devin incapabil sa mai discut diplomatic…
Cum p…a ma-sii sa mai fii asa, cand vezi ca au trecut o droaie de 35 de ani in tara asta cu astfel de mizerii si vezi ce figuri au in ei in *continuare pana nu se sperie un pic…
Am renuntat la corporatie dupa ce o femeie, angajata Ernst & Young, a murit.
Mega stres la munca, overworked, you know the drill. Pentru mine, atunci, a fost socant. Eram noua pe piata muncii si stirea in sine era ceva nou pentru mine.
Eram doar junior atunci si deja ajunsesem, dupa nici 3 luni, la antidepresive pe reteta eliberata de psihiatru de la Spitalul de Urgenta, la care am fost “tarata” de cei apropiati, ingrijorati ca slabisem enorm si ca nu mancam nimic.
Nici n-am inteles cat de repede s-au derulat lucrurile, stiam doar ca era jobu’ de vis la care am muncit atat de mult. Interviurile si testele au tinut mai mult decat job-ul per se, in the end.
N-am apucat sa termin tratamentul caci imediat ce am inceput noul job am uitat sa iau pastilele. N-am mai avut nevoie niciodata, 15 years later.
Nu lasati munca sau oamenii de la munca pe care o iubiti sa va faca viata un cosmar. Nu merita. Nimeni si nimic nu merita sa va dati -literalmente- viata.