Soul washing thread with stories about the most toxic job / boss you worked for.
The study from which I extracted the information: here
4% din antreprenorii români au ca prioritate sănătatea mintală a angajaților
byu/instabilRo inRomania
Posted by instabilRo
12 Comments
Z-E-R-O la suta. 0% din antreprenori au ca prioritate sanatatea mintala a angajatilor. Toti au ca prima si unica prioritate angajatul sa le faca bani cat mai multi cat mai ieftin. Aia 4% care ar avea ca prioritate sanatatea mintala a angajatilor sunt aia care si-au dat seama ca un angajat depresiv e mai putin productiv.
Deci, lasati povesti cu diversi patronasi ca asa e gandit in mod fundamental sistemul. It’s a feature, not a bug.
CGS 😂
Nu mai postati reclame
Multumesc
Cum așa, toate firmele de IT au grijă de sănătatea mentală a angajatului, în sensul ăla mafiot: Ce sănătate mentală perfectă acolo, ar fi păcat să se întâmple ceva cu ea!
luxcoif, zicea un coleg din Polonia, că era să ajungă la balamuc din cazua lor.
Singura prioritate:💶💶💶💶💶💶
În general cei mai psihopați sunt “antreprenorii”. Urmați de directori care sunt sociopați.
Te muti acolo unde e mai bine si fizic si psihic si material.
Cauti pana gasesti.
Pai asta trebuie sa fie prioritatea angajatului, nu a angajatorului
Prioritatea angajatorilor e munca de la birou
Da’ fetele, femeile alea care au crăpat de epuizare, lucrau la S. R. L.?
Pfff…toxic?
Am 2 povesti:
1. Eram junior pe un proiect si o tehnologie noua (de-abia pronuntam bine numele), si dupa 2 saptamani deja se voia sa punem ceva pe productie. Si ma dau peste cap (atunci eu eram echipa de backend) sa fac ceva functional, dar tot crapa baza de date (mongodb) la unele interogari. Si atunci ma trezesc ca pm-a mea se duce la directorul de divizie sa-i spuna ca ‘am nevoie de ajutor’. Asa ca asta ma ia pe la 5 in call, ca sa ‘facem sa mearga’. Faceam naveta atunci, asa ca ne-am chinuit pana pe la 12 noaptea, si tot nu mergea, ca asta nu era tehnic, si doar alterna intre majoreta si vataf care dadea cu biciul. Si tot nu mergea si nu mergea…eu eram rupt si nu stiam cu ce ajung acasa, si-atunci…pe la 12 si ceva am zis ca hai sa refac o bucata din functionalitate, ca sigur mi-a scapat ceva (debuggerul nu functiona), si asta a inceput sa injure si sa ma ameninte ca vine sa ma taie cu sabia (suda tigarile de pe la 8, si bea vin, acasa la el pe terasa). Mi-am bagat picioarele si am plecat acasa – m-a dus un coleg cu masina. De dimineata mi-a luat 3 minute sa rezolv.
2. M-am adaptat/integrat foarte greu la abordarea echipei dintr-o firma in care am lucrat. Practic, se lucra in stil de start-up…trebuia sa ai initiativa, sa livrezi calitate, sa iti faci singur planificare…si venind din outsourcing mai normal la cap, a fost foarte greu sa ma adaptez. Aveam echipa de devops, aici faceam si devops, un senior facea planificare si stiam ce task-uri o sa fac – aici imi luam singur tasks, in functie de cum ziceam ca am impact mai ok, initiativa o avea clientul cu BA si eventual ceva designer…aici eu aveam initiativa, ca altfel mi se reprosa ca de ce nu fac asta. Si…cum ma zbateam cu treburile astea, ma trezesc intr-o zi ca ma ia lead-ul intr-un call si deschide cu ‘la momentul actual, eu stiu cat castigi, si nu-ti justifici salariul’ si-a mai continuat cu ‘trebuie sa te motivezi’ si ‘ce vrei de la mine?’ si mi-a zis sa schimb treburile. Pe urma, am reparat un bug cu impartire la 0 in cod (facut de altcineva si gasit de mine), si m-am trezit ca pica ceva functionalitate…cu merge facut dupa 3 reviews de la seniori, aprobate samd. Asa ca…a 2-a zi eram in PIP, si dupa o saptamana am plecat din firma ca mi-am gasit ceva mai normal, si fara sef psihopat.
Prin comparatie, unde lucrez acum, cand am primit marire m-a intrebat managera daca sunt multumit si daca sunt fericit in firma. Nu mi-a venit sa cred.
Am avut deces in familie si am plecat o saptamana sa rezolv treburile. ‘pas’ nu am auzit, si sunt lead pe proiect. Deci se poate. Jos palaria pentru asta.
Nu e roz totul, dar dpdv oameni si cum se comporta…e chiar bine spre exemplar.