A new call by a hospital manager for Rafila to resign. He was soon removed from a WhatsApp group with the Ministry of Health

Era grupul pe care se share-uiau poze cu pisici oricum

Mengele Rafilo, iesi acasa!

Mi se pare foarte bun comentariul lui Sorin Ionita.

> Corect, de ce ar demisiona un ministru doar pentru că într-un spital de stat s-a făcut eutanasie umană, pe care echipa lui de control a acoperit-o strategic? Cică ei erau “economişti şi jurişti”, de aia n-au găsit nimic – pe când procurorii sunt …?

> De fapt ce recunoaşte Rafila e că sistemul de verificare e construit în aşa fel încât să nu poată constata niciodată vreun malpraxis, deoarece dacă nu-s medici, nu se pricep să evalueze manevrele medicale, iar dacă-s medici, se acoperă între ei.

> În schimb partea cu haosul organizatoric şi improvizaţiile din spital, care fac dificil pentru procurori chiar să stabilească cine a dat ce medicament, cui, sunt plauzibile şi n-ar trebui blamat prea tare spitalul Pantelimon pentru asta; aşa e la toate cele similare. **E consecinţa unui sistem medical dezechilibrat, cu câteva spitale clinice de urgenţă care duc greul şi lucrează în regim de front şi permanent asalt cu cazuri care le intră pe uşă, în timp ce restul de 2/3 din aşezăminte au viaţă mai lejeră, iar prin unele părţi chiar freacă menta, pentru că tot ce-i mai grav se pune pe targă şi se trimite la prima categorie, iar diferenţa de leafă între minoritatea care munceşte pe brânci şi restul care o lălăie e nesemnificativă.**

> Aici ne-a dus reforma avortată a spitalelor din 2010, dată la întors populist de PSD după aia: **un sistem prost aşezat omoară oameni în mod previzibil şi cuantificabil, doar că problemele sistemice nu fac ştiri lacrimogene.**

Acești manageri ar trebui să tacă, ei sunt inexistenți atîta timp cat sunt numiți politic și nu-i recomanda altceva. Pentru a face ceva trebuie să recunoaștem că sistemul în sine este unul distructiv pentru toți actorii ce-l formează: management, organizații profesionale ale medicilor și asistenților, facultăți și alte instituții de formare, scheme de retribuire(inechități salariale determinate de sporuri), acestea fac din unii angajați dumnezei iar pe ceilalți sclavi pacienții fiind la mijloc. Exista proceduri/ protocoale medicale care se respecta dar atmosfera de lucru este un dezastru. Să plecăm de la formare nu de mult am avut doctor profesor univ. care își abuza rezidenții folosindui la cabinetul medical al familiei, acesta a fost virful aisbergului, abuzurile rezidențiatului sunt mult mai mari, doar că rezidenții suporta pentru că știu când se vor sfârși. Problema este că acești abuzați devin abuzatori pentru cei care doar demisia sau pensia îi salvează. Asistente ce fac .manevre pentru care nu au competențe, tratamente la indicații verbale și nu la ce este scris. Fisele se completează de asistenți la schimbul de tura sau la externare. Doctori ce nu cunosc deloc documentele punând parafa la externare pe tot ce face asistentul. citi doctori fac concediul medical la externare? Citi fac scrisoarea medicala? Citi scriu tratamentul in fisa înainte de a fi administrat? Asistentul copleșit de birocrație, documentele sale și cele ale doctorilor și de multe ori și ale îngrijitorilor care nu de multe ori au spate fiind prestatori de servicii acasă la doctori sau politicieni, nu mai au timp pentru pacienți aceștia fiind ultima lor grija atunci când timpul alocat nu ajunge rămân peste tura iar doctorul este la vizita, eventual operează apoi afaceri. Sunt multe, dor cei de acolo le știu. Un asistent care doar nu operează în rest face toată munca doctorului și este platit cu o frîntură fata ce acesta vă dați seama cate resentimente aduna? Apoi este normal sa conteste deciziile medicale care sunt atribuțiile doctorilor, samd….