Ha, ha, cu Hrușciov și Dej.. S-au adunat gunoaiele în poza 1
unuDePeStrada on
Ce frumoasă era Leana îmbrăcată în draperie verde, zici ca e fiica lui Von Trapp
Electrical-Stage471 on
Unpopular opinion, ceașcă pe unde mergea era primit minim in poziție de egal ceea ce nu poate fi vorba de iohannis Băsescu etc
DraculStrigoi666 on
Păcat că au murit… așa de târziu
Costinternet77 on
Râdem glumim, dar s-a întâlnit de 2 x cu președintele SUA, într-o perioadă în care nu multi din Europa de Est, Asia sau Africa o făceau.
A luat masa inclusiv cu regina Angliei ( fun fact serviciile franceze le-au informat pe cele engleze să aibă grijă să nu li se fure tacâmurile).
Este doar impresia mea sau pe politică externa era mult mai respectat și bine primit decât sunt conducătorii noștri acum?
Zodrakey on
cretinoidul criminal analfabet in actiune….puneti mana pe istorie adevarata
iandeacon87 on
Asta era mai turist decât iohanis
Efficient_Ant5479 on
Ce am văzut și înțeles eu, în aceste zile, mulți tineri din generatia Z, aici pe reddit și pe twich, sunt fani ai lui, ai comunismului / socialismului și nu pricep de ce a apărut acest fenomen.
Nasty_Little_Goblin on
Ceausescu, Maicăl Fut!
daguerrotype_type on
Nicule, mai-e-state?
ferrydragon on
Tovarasa arata a 1 dar avea pretentii de 10
kiruska87 on
Era mai frumos, mai inteligent și mai bun român ca cel de acum!
Zodrakey on
Enumerăm succint, în cele ce urmează, tragicele efecte pe care le-a avut, pentru viaţa
poporului nostru, politica Partidului Comunist Român, inspirată din demagogiile şi
mincinoasele lozinci staliniste:
• Întemniţarea şi, în multe cazuri, asasinarea în închisori şi lagăre de muncă a
sute de mii de deţinuţi politici, oameni de toate vârstele şi de toate categoriile sociale şi
profesionale. De asemenea, au fost asasinaţi, la marginile satelor, mii de oameni, ridicaţi în
toiul nopţii din casele lor (estimarea numărului tuturor acestora se va face într-un alt
paragraf);
• Rata mortalităţii, în special a mortalităţii infantile, a fost dintre cele mai ridicate din
Europa, ca rezultat al condiţiilor economice mizere, al dezastruoasei asistenţe medicale,
precum şi al unei politici demografice criminale;
• Morbiditatea în România a fost extrem de ridicată în comparaţie cu ţările dezvoltate.
Subalimentaţia la nivel de masă, condiţiile mizerabile de locuit, lipsa de igienă şi de educaţie
sanitară, asistenţa medicală precară şi, în ultimii ani, frigul din locuinţe, fabrici, şcoli, birouri
şi spitale au determinat o creştere dramatică a morbidităţii;
• Locul întâi în Europa, în ceea ce priveşte numărul de persoane cu handicap la mia de
locuitori;
• Capacitatea de efort fizic şi intelectual a fost în permanentă scădere în cei aproape 50
de ani de comunism;
• Irosirea timpului din cauza penuriei generalizate de produse, care a generat
fenomenul „cozilor”, necunoscut în România antebelică;
• Şubrezirea psihică a demoralizării, la nivel de masă, ca urmare a terorii, propagandei
şi subminării valorilor tradiţionale ale naţiunii; scăderea rezistenţei psihice a avut urmări
nefaste asupra vigorii biologice a naţiunii.
Zodrakey on
numărul deţinuţilor politici din perioada
comunista: 16:2 x 75 000 = 600 000. La acest număr trebuie adăugaţi:
• „prizonierii” capturaţi la Iaşi de sovietici (vezi paragraful 2 de mai sus): aproximativ
100 000 (informaţia provine de la Colonelul Ion Boldur Lăţescu, veteran al celor două
războaie mondiale, care a lucrat la Comisia Română de Armistiţiu în anii 1944-1945);
• etnicii germani din Romdeportaţi de sovietici (aceeaşi sursă de informaţie): 150.000;
• deportaţii în Bărăgan şi Dobrogea şi în alte zone din ţară, în perioada 1949-1962, în
timpul colectivizării şi al războiului ideologic cu Iugoslavia lui Tito: alţi 200 000.
În privinţa deţinuţilor politici din intervale 1945-1948 şi 1965-1989, deci într-un
răstimp de 27 de ani, estimăm un număr mediu de 3000 de deţinuţi, cu o durată de detenţie de
un an. Vom avea deci:
27 x 3000 = 81 000 deţinuţi politici.
Aşadar, pe baza estimărilor prudente de mai sus, rezultă totalul deţinuţilor şi deportaţii
din perioada 1945–1989:
600 000 + 100 000 + 150 000 + 200 000 + 81 000 = 1 131 000 oameni, la care se
adaugă numărul oamenilor arestaţi şi reţinuţi pentru perioade scurte de timp, până la 3 luni:
1945-1948 = 80 000; 1948-1964 (26 ani x 30 000) = 780 000.
Aceasta înseamnă că (aşa cum rezultă din calculele AFDPR), prin închisorile, lagărele
şi alte locuri de detenţie şi deportare, au trecut 2 000 000 de oameni!
Zodrakey on
Comunismul românesc ca regim de ocupaţie
Arsenalul de încălcări ale drepturilor omului de care instrumentele represive ale
regimului comunist s-au folosit ca „tăiş al sabiei” în lupta dusă pentru impunerea marxism-
leninismului, fie el de nuanţă stalinistă, apoi „dejistă” şi la final „ceauşistă” nu a fost
întâmplător. Baza ideologică a acţiunilor violente îndreptate împotriva inamicilor regimului
comunist fusese fundamentată în mai multe scrieri de către V.I. Lenin, ideolog care nu a fost
amendat vreodată de un activist de partid sau securist din România: „Caracteristica necesară,
condiţia sine qua non a dictaturii proletariatului o constituie reprimarea prin violenţă a
exploatatorilor ca clasă şi, în consecinţă, violarea democraţiei pure, adică a egalităţii şi a
libertăţii faţă de această clasă”. În esenţa ei, dictatura proletariatului presupunea „o luptă
crâncenă, sângeroasă şi nesângeroasă, violentă şi paşnică, militară şi economică, pedagogică
şi administrativă, împotriva forţelor şi tradiţiilor vechii societăţi” 1 .
Alternanţa între brutalitate şi mijloacele mai paşnice a fost aplicată şi în România, pe
parcursul întregului regim comunist. Relevantă în sensul utilizării brutalităţii pentru
impunerea ocupaţiei politico-militare sub acoperământul propagandistic larg al marxismului
ni se pare o definiţie a lui A.I. Vîşinski, tocmai partizanul impunerii guvernului Groza la 6
martie 1945. Acesta afirmase, într-un text public, dezvoltând tezele leniniste, că „dictatura
proletariatului exceptează inevitabil pe exploatatori de la beneficiul libertăţii” şi, ca urmare,
orice mijloace de eliminare a acestora sunt permise şi organizate chiar de către stat: „statul
înseamnă oameni înarmaţi şi apendice materiale, adică instituţii, organisme, organe,
mecanism care acţionează după toate regulile tacticei şi strategiei de stat”. Chiar dacă uneori,
în anumite perioade istorice, datorită împrejurărilor interne şi externe represiunea cunoaşte o
oarecare diminuare, spune Vâşinski, „latura de constrângere a dictaturii proletariatului nu
poate fi pusă la o parte nici în perioada relativ paşnică de construcţie socialistă. Organele de
constrângere, armata şi celelalte instituţii sunt tot atât de necesare acum, în momentul
construcţiei, ca şi în epoca războiului civil. Fără aceste organe nu se poate asigura activitatea
17 Comments
Ha, ha, cu Hrușciov și Dej.. S-au adunat gunoaiele în poza 1
Ce frumoasă era Leana îmbrăcată în draperie verde, zici ca e fiica lui Von Trapp
Unpopular opinion, ceașcă pe unde mergea era primit minim in poziție de egal ceea ce nu poate fi vorba de iohannis Băsescu etc
Păcat că au murit… așa de târziu
Râdem glumim, dar s-a întâlnit de 2 x cu președintele SUA, într-o perioadă în care nu multi din Europa de Est, Asia sau Africa o făceau.
A luat masa inclusiv cu regina Angliei ( fun fact serviciile franceze le-au informat pe cele engleze să aibă grijă să nu li se fure tacâmurile).
Este doar impresia mea sau pe politică externa era mult mai respectat și bine primit decât sunt conducătorii noștri acum?
cretinoidul criminal analfabet in actiune….puneti mana pe istorie adevarata
Asta era mai turist decât iohanis
Ce am văzut și înțeles eu, în aceste zile, mulți tineri din generatia Z, aici pe reddit și pe twich, sunt fani ai lui, ai comunismului / socialismului și nu pricep de ce a apărut acest fenomen.
Ceausescu, Maicăl Fut!
Nicule, mai-e-state?
Tovarasa arata a 1 dar avea pretentii de 10
Era mai frumos, mai inteligent și mai bun român ca cel de acum!
Enumerăm succint, în cele ce urmează, tragicele efecte pe care le-a avut, pentru viaţa
poporului nostru, politica Partidului Comunist Român, inspirată din demagogiile şi
mincinoasele lozinci staliniste:
• Întemniţarea şi, în multe cazuri, asasinarea în închisori şi lagăre de muncă a
sute de mii de deţinuţi politici, oameni de toate vârstele şi de toate categoriile sociale şi
profesionale. De asemenea, au fost asasinaţi, la marginile satelor, mii de oameni, ridicaţi în
toiul nopţii din casele lor (estimarea numărului tuturor acestora se va face într-un alt
paragraf);
• Rata mortalităţii, în special a mortalităţii infantile, a fost dintre cele mai ridicate din
Europa, ca rezultat al condiţiilor economice mizere, al dezastruoasei asistenţe medicale,
precum şi al unei politici demografice criminale;
• Morbiditatea în România a fost extrem de ridicată în comparaţie cu ţările dezvoltate.
Subalimentaţia la nivel de masă, condiţiile mizerabile de locuit, lipsa de igienă şi de educaţie
sanitară, asistenţa medicală precară şi, în ultimii ani, frigul din locuinţe, fabrici, şcoli, birouri
şi spitale au determinat o creştere dramatică a morbidităţii;
• Locul întâi în Europa, în ceea ce priveşte numărul de persoane cu handicap la mia de
locuitori;
• Capacitatea de efort fizic şi intelectual a fost în permanentă scădere în cei aproape 50
de ani de comunism;
• Irosirea timpului din cauza penuriei generalizate de produse, care a generat
fenomenul „cozilor”, necunoscut în România antebelică;
• Şubrezirea psihică a demoralizării, la nivel de masă, ca urmare a terorii, propagandei
şi subminării valorilor tradiţionale ale naţiunii; scăderea rezistenţei psihice a avut urmări
nefaste asupra vigorii biologice a naţiunii.
numărul deţinuţilor politici din perioada
comunista: 16:2 x 75 000 = 600 000. La acest număr trebuie adăugaţi:
• „prizonierii” capturaţi la Iaşi de sovietici (vezi paragraful 2 de mai sus): aproximativ
100 000 (informaţia provine de la Colonelul Ion Boldur Lăţescu, veteran al celor două
războaie mondiale, care a lucrat la Comisia Română de Armistiţiu în anii 1944-1945);
• etnicii germani din Romdeportaţi de sovietici (aceeaşi sursă de informaţie): 150.000;
• deportaţii în Bărăgan şi Dobrogea şi în alte zone din ţară, în perioada 1949-1962, în
timpul colectivizării şi al războiului ideologic cu Iugoslavia lui Tito: alţi 200 000.
În privinţa deţinuţilor politici din intervale 1945-1948 şi 1965-1989, deci într-un
răstimp de 27 de ani, estimăm un număr mediu de 3000 de deţinuţi, cu o durată de detenţie de
un an. Vom avea deci:
27 x 3000 = 81 000 deţinuţi politici.
Aşadar, pe baza estimărilor prudente de mai sus, rezultă totalul deţinuţilor şi deportaţii
din perioada 1945–1989:
600 000 + 100 000 + 150 000 + 200 000 + 81 000 = 1 131 000 oameni, la care se
adaugă numărul oamenilor arestaţi şi reţinuţi pentru perioade scurte de timp, până la 3 luni:
1945-1948 = 80 000; 1948-1964 (26 ani x 30 000) = 780 000.
Aceasta înseamnă că (aşa cum rezultă din calculele AFDPR), prin închisorile, lagărele
şi alte locuri de detenţie şi deportare, au trecut 2 000 000 de oameni!
Comunismul românesc ca regim de ocupaţie
Arsenalul de încălcări ale drepturilor omului de care instrumentele represive ale
regimului comunist s-au folosit ca „tăiş al sabiei” în lupta dusă pentru impunerea marxism-
leninismului, fie el de nuanţă stalinistă, apoi „dejistă” şi la final „ceauşistă” nu a fost
întâmplător. Baza ideologică a acţiunilor violente îndreptate împotriva inamicilor regimului
comunist fusese fundamentată în mai multe scrieri de către V.I. Lenin, ideolog care nu a fost
amendat vreodată de un activist de partid sau securist din România: „Caracteristica necesară,
condiţia sine qua non a dictaturii proletariatului o constituie reprimarea prin violenţă a
exploatatorilor ca clasă şi, în consecinţă, violarea democraţiei pure, adică a egalităţii şi a
libertăţii faţă de această clasă”. În esenţa ei, dictatura proletariatului presupunea „o luptă
crâncenă, sângeroasă şi nesângeroasă, violentă şi paşnică, militară şi economică, pedagogică
şi administrativă, împotriva forţelor şi tradiţiilor vechii societăţi” 1 .
Alternanţa între brutalitate şi mijloacele mai paşnice a fost aplicată şi în România, pe
parcursul întregului regim comunist. Relevantă în sensul utilizării brutalităţii pentru
impunerea ocupaţiei politico-militare sub acoperământul propagandistic larg al marxismului
ni se pare o definiţie a lui A.I. Vîşinski, tocmai partizanul impunerii guvernului Groza la 6
martie 1945. Acesta afirmase, într-un text public, dezvoltând tezele leniniste, că „dictatura
proletariatului exceptează inevitabil pe exploatatori de la beneficiul libertăţii” şi, ca urmare,
orice mijloace de eliminare a acestora sunt permise şi organizate chiar de către stat: „statul
înseamnă oameni înarmaţi şi apendice materiale, adică instituţii, organisme, organe,
mecanism care acţionează după toate regulile tacticei şi strategiei de stat”. Chiar dacă uneori,
în anumite perioade istorice, datorită împrejurărilor interne şi externe represiunea cunoaşte o
oarecare diminuare, spune Vâşinski, „latura de constrângere a dictaturii proletariatului nu
poate fi pusă la o parte nici în perioada relativ paşnică de construcţie socialistă. Organele de
constrângere, armata şi celelalte instituţii sunt tot atât de necesare acum, în momentul
construcţiei, ca şi în epoca războiului civil. Fără aceste organe nu se poate asigura activitatea
constructivă a dictaturii” 2 . Acelaşi regim politico-militar, aceeaşi construcţie instituţională
fusese hărăzită şi României, ca ţară ocupată de Armata Roşie „Eliberatoare”.
Tito ‘thug life’ cu cravata star spangled
Tipul ăsta a câștigat la loteria vieții și ca în cazul tuturor celor care câștigă în loterie, cu cât câștigi mai mult, cu cât pierzi mai mult…